AURELIA RÎNJEA - TROIȚA DIN CUVINTE - RAIUL DIN SUFLET

CUVÂNT CĂTRE CITITOR * RAIUL DIN SUFLET Există aici pe pământ, un loc în care îți poți ridica și păstra propriul rai, așa cum copiii trăiesc în lumea lor, în universul lor curat și angelic. O mare a liniștii, a păcii interioare. Aurelia Rînjea 6 Existența ei o intuiam, culmea și de loc întâmplător, tot în poezie, din 2003: Infinit alb, Ed. Printeuro Ploiești. O lume lăuntrică pulsează dincolo de real, ale cărei valuri lovesc ţărmul. Stropi de zbucium sar pe cristalul de timp. Culori fluide îți joacă în priviri. Lumina o ții în palma inimii, ca pe un bulgăre de adevăr, dătător de speranță, care iubindu-l, se eliberează alchimic din stranietăți și radiază viu, zboară. O fereastră îţi arată drumul. Înlăuntru se deschide un altar. Aici creşte iubirea adevărată, îţi păstrezi limpezimea cuvintelor şi Dumnezeu coboară în taină. Un ţărm între lumi, unde copacii au ramuri de lumină şi curcubeiele aduc cerul aproape unde cuvintele au formă de aştri și propria devenire. Siluetele lor, într-o împletire de forme, rezonează cosmic cu tine, transformându-ți propriul drum spre adevăratul Eu. Pe cer soarele crud, ridică o catedrală sub arborele cosmic, care adie peste abisul lăuntric. Un templu al luminii, din care se hrănesc visele, se odihnesc cocorii sufletului şi tot de aici îşi iau zborul. Păsări de lumină ale astrului lăuntric se înalţă în priviri. Un templu al Soarelui, cu oameni tot de lumină. O poartă revărsată-n dimineţi, un leagăn în dansul răsăritului. Capăt de drum de unde porneşte începutul spre infinitul alb. Tăcerea continuă povestea. Un Univers în care nădejdea, credinţa şi iubirea se contopesc într-o libertate a spiritului, într-o armonie lăuntrică, ce se revarsă-n râuri de viaţă, devenind noi înşine. * Troița din cuvinte 7 Biserica este o Taină, e sălaș al firii omenești a lui Hristos, iar misiunea ei se traduce prin fapte. În Parohia din orașul unde m-am născut, „SFINȚII ILIE și IOAN BOTEZĂTORUL” din cartierul Prăjani din Slănic Prahova, oamenii au ridicat o Troiță, îndrumați de Părintele Iulian Costache, un ziditor de suflete cu totul special, cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. A fost sfințită în 15 octombrie 2023. Ridicarea ei are o semnificație aparte. Un demers uman și hristic, călăuzitor, așezat la răspântie de drumuri, îmbrăcat în cuvânt de învățătură, spre a ne aminti cine suntem, spre a ne aminti că mergem pe calea Mântuitorului, spre adevăratul Acasă, să nu uităm că în această viață am fost botezați întru Hristos, că avem o familie creștină pe pământ și una în Cer. Biserica însăși e îmbrăcată în învățătură. Simbolistica Crucii este Puterea lui Dumnezeu, care ne apără de ispite și de tot ce este rău. Crucea include în același timp, suferință și biruință, răstignire și Înviere! Ne amintește de Patimile Mântuitorului, de faptul că trăim sub Acoperământ divin. Privind-o ne binecuvântează cu Iubirea supremă de Ocrotire a celui viu, iubire care este sădită în sufletele noastre. Crucea Domnului este dragostea Sa, care este energia Sa necreată, iar Dragostea Sa s-a văzut prin răstignirea Lui, care este împăcarea omului cu Dumnezeu. Azi, Crucea se află în mijlocul unui război existenţial al fiinţei umane, care se zbate între „a fi” și „a avea”, între „a lua” şi a „dărui” şi ea poate fi cheia pentru a înţelege mai bine jertfa dragostei. Zidirea acestei troițe, este un eveniment binecuvântat de Dumnezeu, în înţelesul atât de Aurelia Rînjea 8 profund al jertfei iubirii cât și al credinţei lui Iisus. Un gest de iubire a sfințeniei și de recunoaștere a harului Sfântului Duh. O Troiță este o Biserică în miniatură, un stâlp al cerului, un edificiu de spiritualitate creștină, un urcuş spre veşnicie printr-o continuă transcendere pe verticala spiritului. Ctitorii unei troiţe împlinesc, în acest sens, cea mai mare poruncă: iubirea lui Dumnezeu şi iubirea necondiţionată a aproapelui, prelungind în timp virtutea dragostei. O mare bucurie și mulţumire sufletească este să poți să dăruiești aproapelui din darurile primite de la Bunul Dumnezeu. Un mod de mărturisire a credinței comunității ortodoxe, care conferă locului o semnificație aparte, fiind cinstit astfel acest loc cu Semnul lui Hristos, pentru a rezistenta împotriva ispitelor, pentru purificare și sfințire. Cu acest prilej eu am ridicat una din cuvinte, în sufletul meu, iar apoi am ales să o dăruiesc prin această carte semenilor mei. Privind Troița, cu iubire și smerenie spun: Doamne, ia sub Acoperământul Tău cel Sfânt acest neam trăitor al acestor meleaguri, parte a Grădinii Maicii Sfinte! Aurelia Rînjea