AURELIA RÎNJEA - FLORILE COPILĂRIEI - VOI SUNTEȚI SAREA PĂMÂNTULUI… și LUMINA LUMII!

Motto: „Inima mea e o vioară La care Poezia cântă o Doină” VOI SUNTEȚI SAREA PĂMÂNTULUI… și LUMINA LUMII! Și acum, după două milenii, se aud venind către noi, cuvintele Mântuitorului. după ce a rostit Fericirile: „Voi sunteți sarea pământului… și Lumina Lumii!1” Vă iubesc, locuitori ai acestor locuri! Suntem împreună o mare cetate de suflete, așezată, la propriu, pe un munte de sare, o bogăție ce nu poate fi ascunsă. Ea dă gustul vieții, al sufletului, care are întru sine, adevărul lui Hristos. E harul ceresc, simbolul creștinilor de acum, care au menirea de a îndrepta prin Lumina lor și pe alții, în credință. „Sarea este simbolul creştinului din lume şi al harului dintru acesta”2. 1 Matei 5.13 2Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 36-37) Aurelia Rînjea În lacrima Muntelui de Sare, stă sufletul decantat al oamenilor, legendele încredinţate apelor să povestească despre ele. O gaussiană a spiritului gravată în stâncă, unde tăcerea mării scrie cu hieroglife de sânge destinul acestor zimbri, durerea lor supusă ce transpare în caravanele cu însemne pe Drumul Sării. Oameni ca stâlpii de sare, rostuind drumuri sub semnul suferinţei, într-o lume proprie, cu speranţa în Dumnezeu. Slănic Prahova este locul unde m-am născut, unde mi-am trăit copilăria și am descoperit Raiul de Acasă, cum îi plăcea să spună Tatăl meu. Am crescut aici, pe aceste plaiuri de dor, la poalele Muntelui de Sare, pe Valea Slănicului, care pentru mine a fost și este o Vale a Fericirii, a Copilăriei veşnice, unde lăstunii sufletului şi-au deschis aripile spre lume, într-o rezonanţă sublimă, prin Cuvânt de Poem. Aici, magicul s-a împletit cu adevărul, spre a creşte copil fericit, apoi fizician, apoi poet al acestui colţ de univers, în acest loc curat de Ţară, în care legendele au fost încredinţate apelor să povestească despre ele. Am avut norocul să mă nasc într-un neam, pentru care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Un popor ales, binecuvântat, căruia Dumnezeu, din Logosul Primar, i-a dăruit ceva mai mult decât altora, o limbă frumoasă, generoasă, expresivă, bogată semantic, ce rezonează cu sufletul românilor, reprezentând emblema identității noastre culturale, liturghia noastră de zi cu zi, pe care o purtăm în inimă precum o icoană. Iubirea necondiționată a Bunicilor și a Părinților, rezonează regenerator și înalt, prin Florile copilăriei rădăcinile adânc înfipte în sare, într-o simbioză de adevăr și iubire, într-o gaussiană a spiritului gravată în stâncă. Modelele mele de viață au fost ei, Părinții și Bunicii, care au trăit aici! Educația în primul rând se realizează în familia creștină. Am crescut, timid, dar drept, purtând în suflet valorile ale acestei comunități creștine, care iată azi, e binecuvântată prin trimișii lui Dumnezeu. Aș vrea să vedeți în mine copila care a crescut aici, s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și viaţa în piept. Întâlnirea mea cu Poezia a avut loc în copilărie. Tata ne recita… Poezia de atunci avea un miraj aparte și cuprindea în ea totul. Nu pot să uit cum pe aceste plaiuri, când eram mică, era să mă pierd prin pădure căutând vulpea… care parcă mă urmărește și acum căutând-o, căutându-mă, într-o regăsire de Sine, regăsindu-mă… în cele din urmă în Poezie. Știam cu mult timp înainte că o să scriu, că o să pictez, dar nu știam când… apoi au urmat Poeții Lumii. Faptul că am scris destul târziu, ține de personalitatea mea. Când eram mică nu eram prea vorbăreață. Așa că am găsit la îndemână un mod de comunicare simplu, decent și elevat, construind lumea așa cum mi-am dorit-o, o lume pe care acum v-o dăruiesc și Dumneavoastră, oameni iubitori defrumos și de Dumnezeu. În Poezie nu aplic Legile Fizicii. Poezia are Legile ei. Are multe grade de libertate, fără semne de punctuație, ca o dragoste necondiționată. Aurelia Rînjea Trăim împreună pe aceste meleaguri, într-un legământ cu Dumnezeu, cu recunoștință pentru dragostea și bunăvoința Lui. Propria Lumină ce ne locuiește, va lumina pe semenii noștri, acum și în viitor, slăvind pe Tatăl din Ceruri, amintind de spusele Sfântul Pavel3: „cuvântul vostru să fie cu har, presărat cu sare”. Prin cuvântul nostru de dat mai departe, prin vorba înțeleaptă și plăcută, să fim mărturisitori ai credinței autentice românești! Să cugetăm în inimă, la modul în care, precum sarea pământului, putem ajuta la scoaterea în evidență a ceea ce este cel mai bun și mai frumos în oamenii din jurul nostru. Creștinii sunt sarea și Lumina Lumii, a întregii umanități. Să ne sporim vocația de a fi folositori lumii! Să potențăm prin credința noastră, roadele pământului, a lumii care aparține lui Dumnezeu și rodește întru El, așa cum o faceți și astăzi. Să fim mărturie evidentă a adevăratei credințe, prin faptele noastre, determinându-i pe alții să meargă pe Calea Adevărului, să fim buni creștini pentru întreaga lume. Dă-ne Doamne, înțelepciunea să transmitem mai departe copiilor noștri, credința în Dumnezeu și valorile acestui popor! Vă iubesc, oameni ai acestor locuri! Să fim sănătoși cu toții și să ne revedem! Să-mi ajute Bunul Dumnezeu, să pot să vă ofer bucuriile pe care eu le pot dărui! Vă voi păstra în suflet și vă voi reprezenta cu drag, oriunde voi merge, inclusiv în fața Lui Dumnezeu! Cu prețuire, AURELIA RÎNJEA