Revista LUCEAFĂRUL DIN VALE - Anul 6, Nr.5 / 2023

OCROTEȘTE DOAMNE, FAMILIILE ROMÂNILOR! Familia este și rămâne celula de bază a societății, locul unde Dumnezeu a binecuvântat legătura dintre un bărbat și o femeie, unde își cresc copiii în iubire și credință. Este bine cunoscut că omul, în viața de pe pământ, trece prin trei momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea, care au o legătură deosebită cu viața lui religioasă, iar primele două sunt considerate Sfinte Taine, pe care românul le trăiește cu mare sfințenie, ca de altfel toate sărbătorile creștine. Românul îl aduce în casa lui pe Dumnezeu, la loc de cinste. Am avut norocul să ne naștem într-un neam pentru care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Am fost binecuvântați cu Țară frumoasă, numită pe drept cuvânt Grădina Maicii Domnului. La noi, fiecare casă e o mică biserică, unde românii își cresc copiii în credința Lui Dumnezeu. Să-i mulţumim Creatorului că atunci când a împărţit Logosul primar, nouă românilor ne-a dăruit ceva mai mult decât altora. Ne-a dăruit o limbă frumoasă și generoasă din punct de vedere semantic, care rezonează magic și mistic cu sufletul românului, în care acesta și-a făcut-o loc de adăpost ființei sale. Limba unui popor este parte din Lumina Divină, iar Țara este icoana pe suflet a românului, pe care o poartă alături de Dumnezeu. La români întâlnim o smerenie teologică specială, respectând înaintașii, părinții și pe Dumnezeu. Familia e locul în care te simți protejat. Familia e locul în care ai încredere. Familia e acel loc în care știi că, orice s-ar întâmpla, totul va fi bine sub acoperământul Marii Sfinte. Acolo, în familia mea, am învățat eu iubirea necondiționată a bunicilor, a părinților… care mi-a marcat copilăria. Oameni ca stâlpii de sare, rostuind drumuri sub semnul suferinţei, într-o lume proprie cu speranţa în Dumnezeu. Aș vrea să vedeți în mine copila care a crescut aici, s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și viaţa în piept. Aici am descoperit: Satul cosmic / Cu Soarele lui / Unde creşte o lume / Ce-ncape într-un car / Într-un bărdac / Într-o lacrimă / De rouă. Românii sunt oameni răbdători și păstrători. Poartă în mâini candela veșniciei, încercând prin opere create de ei să iasă din timp. Doar aici Iubirea prinde rădăcini şi dă roade, în credinţa care nu se vinde, nici nu se cumpără, ci doar se dăruiește. Dumnezeu trece prin istoria fiecăruia, prin familia fiecăruia, prin inima fiecăruia. Ne îndeamnă să ne iubim ca frații și să trăim simplu și autentic, în iubirea reflectată prin gesturi și fapte, pe care s-o transmitem și copiilor. Trăim într-o țară primitoare care te așează la masă de oriunde ai veni. Să ne păstrăm rădăcinile puternice și sănătoase, iar memoria să ne fie mereu trează. Dintotdeauna românul şi-a iubit familia, şi-a iubit neamul şi patria, pământul unde au trăit şi în care și-a îngropat strămoșii, locul unde a copilărit în dragostea necondiționată a familiei creștine, cu poveștile spuse la gura apelor, la gura sobei. Suntem o ţară presărată cu o mulţime de locuri cu frumuseţi rare, încărcate de istorie şi de mister, unde s-au înălţat biserici şi mănăstiri frumoase spre slava lui Dumnezeu, unde te poți regăsi în liniștea slujbei de duminică sau de sărbătoare. Românul e fericit când Dumnezeu face parte din inima sa, în casa lui El face pod din cuvinte spre Dumnezeu, într-o Cumințenie a inimii. Doar educându-ți copiii în familia ta, prin limba ta, aici, în leagănul copilăriei, putem spune lumii cine am fost, cine suntem, lăsând-o moștenire nepoților noștri, spre a ni se cunoaște istoria și zestrea de gânduri, de fapte și idei, ce vin de-a lungul mileniilor existenței acestui neam! Aici românul trăiește în balade și în doine o Mare Amiază, în care se leapădă de umbre. El face pod din cuvinte spre Dumnezeu, într-o Cumințenie a inimii, într-o cântare murmurată cu smerenie și răbdare. Doar aici, în limba ta, poți râde, poți plânge și visa, doar aici pe pământul tău, morții pot învia la venirea Mântuitorului. Doar prin limba ta, aici, în leagănul copilăriei, putem spune lumii cine am fost, cine suntem, lăsând-o moștenire nepoților noștri, spre a ni se cunoaște istoria și zestrea de gânduri, de fapte și idei, ce vin de-a lungul mileniilor existenței acestui neam. . Românii sunt oameni inimoşi şi credincioşi. Cu demnitate își câștigă pâinea cea de toate zilele și o împart cu păsările cerului, dar și cu dușmanul. Pentru români, un ochi plânge altul râde, oscilând între stări de spirit antagonice, des întâlnite în ritualuri populare, nunți, colinde sau priveghi, între singurătate și speranță, oscilând ca un pendul cosmic până îşi găsesc stabilitatea, nemurirea, în stări de energie potenţială minimă. Iubirea la români devine religie și ea vine de la Dumnezeu. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci poporul român este unul și același cu satul lui, cu țarina, cu credința lui. AURELIA RÎNJEA

REVISTA LUCEAFĂRUL DIN VALE - Anul6, Nr.4/ 2023

UN GÂND PENTRU MAMA PĂMÂNT În fiecare an, pe 22 aprilie, este sărbătorită ca Ziua Pământului, o zi consacrată protecției mediului, pentru a-i învăța pe oameni, a le reaminti cum pot ajuta planeta noastră. Nu întâmplător trăim pe această planetă, față de care fiecare avem o misiune personală, dar și una colectivă, aceea de a o apăra, pentru a ne putea bucura de tot ceea ce ea ne oferă. O planetă agresată, secătuită și maltratată la propriu, defrișată, inundată de deșeuri care de care mai nocive care amenință fauna și viața însăși. Ziua Pământului are scopul să atragă atenţia asupra degradării mediului înconjurător, asupra efectelor poluării şi să ne inițieze acţiunile pe care fiecare dintre noi le poate întreprinde pentru a ajuta la conservarea naturii. Dar cine să audă…. Eu mi-am văzut bunicii plantând pomi fructiferi, apoi pe tata, apoi am plantat eu… La școală ca elevă aveam un lot agricol unde plantam legume… Copiii noștri mânâncă fructe și legume modificate genetic, pline de pesticide și alte otrăvuri. Lupta pentru un mediu curat continuă cu o urgență din ce în ce mai mare, pe măsură ce ravagiile schimbărilor climatice devin din ce în ce mai evidente în fiecare zi. În orașul meu nu poți respira de noxele rafinăriilor rusești, de noxele deșeurilor care ard continuu în jurul Ploieștiului, de aerosolii răspândiți noaptea din elicoptere, care nu știm ce conțin. Atâta poluare, că nici păsările nu au mâncat nici cireșele din cireșul din fața blocului meu. O tristețe profundă, o groapă existențială în care ne afundăm, manevrați din umbră de forțe oculte care vor să ne distrugă. Nu e de mirare că bătrânii nu pot ieși din casă să respire aer curat, că copiii se îmbolnăvesc de mici de boli grave… Ziua Pământului reprezintă o atenționare la pericolul iminent, o invitație la a medita pentru a ne schimba comportamentul uman și a crea schimbări de politici globale, naționale și locale. Dar trebuie nu doar intenții, ci fapte… Acum este momentul să conștientizăm că Pământul este unic și nu avem o variantă de rezervă, că suntem obligați unul faţă de celălalt şi toţi faţă de generaţiile viitoare, să avem grijă de Planeta noastră, să îi gestionăm responsabil resursele naturale fără a le epuiza, să îi păstrăm și să îi protejăm resursele forestiere, resursele acvatice, funciare şi aerul atmosferic, să combatem poluarea acolo unde există deja şi să nu ne gândim la toate acestea doar o singură zi pe an, ci să avem mereu această responsabilitate. Doar împreună putem să contribuim și să facem o lume mai bună și prosperă în casa noastră comună - Planeta Pământ. Viitorul se naşte azi aşa cum îl prefigurăm, iar prezentul este acela care circumscrie orizontul aşteptărilor. Miracolul vieţii, al creaţiei însăşi, dau sens bucuriei de a trăi şi de a fi noi înşine. Un miraj, ca o poveste pe care o scriem în fiecare clipă cu vieţile noastre, într-o rezonanţă profundă şi ascunsă cu Planeta Mamă. O paletă de subsensuri, în care dorinţa de „a fi” îşi spune cuvântul prin perfecţiunea sferei adevărului, o lume care ne face atunci când îi înţelegem frumuseţea şi sensul pentru care am fost aleşi dintre miliardele de ghinde pe care stejarul cosmic le-a scuturat pe Pământ pentru a rodi. Armonia şi echilibrul lumii sunt cele care comandă creaţia şi care se relevă în spiritul uman. În această zi să-i mulțumim cu recunoștință Planetei și să-i cerem iertare pentru agresiunile la care am supus-o noi oamenii și să ne fchimbăm atitudinea și obiceiurile! Educați copiii în spiritul păstrării unei planete curate. Ei sunt cei mai receptivi! Aveți grijă de Mama Pământ! AURELIA RÎNJEA

Revista ANIVERSARĂ ,,MAGHERAȘII” - LICEUL TEHNOLOGIC ,,GENERAL MAGHERU„ Nr. 1/ iunie 2023

APRE ANUAL OMAGIU DASCĂLILOR ȘCOLII Motto: Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i. Aristotel Liceul Tehnologic „General Magheru”, în cei 50 de ani de existenţă a format mii de muncitori calificaţi în meserii din domeniul mecanic şi electric, adevăraţi ,,meseriaşi” care s-au remarcat prin cunoştinţele şi profesionalismul lor atât în întreprinderile vâlcene cât şi în numeroase întreprinderi din ţară şi străinătate În acest liceu au crescut “zeci de generaţii” de elevi care au găsit aici profesori prieteni, care au ştiut şi au vrut să-i cunoască, să-i înțeleagă şi să le dăruiască cu generozitate din “cunoaşterea” lor. Elevii, ca orice copil, au fost zâmbet, freamăt, uneori respingere și revoltă, alteori joacă, dar în permanenţă, şi devenire. Profesorii le-au dăruit iubirea faţă de cuvântul scris, tăria numită ştiinţă, mândria de a şti şi a face cu mintea şi mâinile lor, încât fiecare să-şi poată făuri propriile ”aripi”. I-au învăţat pe domniile lor, elevii, că nimic nu este imposibil, nimic nu este peste puterea lor, dacă vor şi luptă cu voință multă. “Vina” de a fi rezultat de pe băncile acestei școli numeroși oameni de valoare, o poartă cei ce şi-au dăruit cu pasiune, viaţa şi toată cunoaşterea, acestei şcoli, oameni excepţionali, dedicaţi și devotaţi, capabili de a modela şi schimba vieţile copiilor care sub ochii lor au devenit adolescenți cu visuri și speranțe. Aceşti oameni, ca dascăli, și-au însușit menirea de a forma caractere și de a pune ”cărămizile” de bază ale devenirii elevilor ca meseriași sau specialiști. Ei au avut ca ”armă” cuvântul care zideşte OAMENI. Elevii au venit, au plecat, dar ei, profesorii, au rămas ... aşteptând alte și alte generaţii cărora să le dea învăţătură, educație şi încredere în forțele lor, în ” lupta ” cu greutățile vieții. Fiecare dintre elevi, indiferent de felul în care a perceput școala sau profesorii, a păstrat, poate inconștient, ”seminţele” sădite de profesori în suflet, pentru totdeauna! STIMĂ ŞI RESPECT PENTRU PROFESORII CARE AU SLUJIT CU DRAGOSTE ŞI DĂRUIRE EDUCAŢIEI ÎN ACEASTĂ ŞCOALĂ ! Prof. Dumitrașcu Viorica, Profesor al Liceului Tehnologic General Magheruîntre anii 2002-2020

Revista ,, CĂLIMĂNEȘTIUL JURNALISTIC ȘI LITERAR ARTISTIC Anul 1, nr.1 Aprilie 2023

FONDATORII DIRECTORI: Constantin GEANTĂ, Elena MANDA MEMBRI : Ovidiu Cristian DINICĂ, Paulian BUICESCU, Maricela - Paraschiva BUICESCU, Ana VASILE , Mircea VASII, Cristina NĂLBITORU, Mihaela Aritina IONESCU, Marie - Jeanne TALOȘ, Tiberiu ZAMFIR, George MĂMULARU ___________________________________________________ COLECTIVUL REDACȚIONAL DIRECTORI FONDATORI: Constantin GEANTĂ ȘI Elena MANDA DIRECTOR ONORIFIC: Florentin SMARANDACHE DIRECTOR ADJUNCT: Mircea VASII REDACTOR ȘEF: Constantin GEANTĂ SECRETAR DE REDACȚIE: Elena MANDA SENIOR EDITOR: Ovidiu Cristian DINICĂ Puiu RĂDUCAN colaboratori PE PRIMA PAGINĂ SE GĂSEȘTE: O IMAGINE CU BIBLIOTECA ORĂȘENEASCĂ ,,A. E. BACONSKY” DIN CĂLIMANESTI CU EXCEPȚIA DIRECTORILOR, A REDACTORULUI ȘEF ȘI A SECRETARULUI DE REDACȚIE COLECTIVUL REDACȚIONAL CELELALTE FUNCȚII SUNT ONORIFICE CEI CARE DORESC SĂ PUBLICE IN ACEASTĂ REVISTA SUNT RUGATI SĂ RESCPECTE URMĂTOARELE : 1. Materialele să nu depășească 2 pagini format A 4; 2. Să fie dactilografiate la 1 rând in Times New Roman cu caracter de 12; 3. Materialele să fie trimise in Word; 4. Să fie însoțite de un scurt CV; 5. Pozele autorilor se trimit format JPG; 6. Materialele trimise se publică numai după selectare; 7. Materialele nepublicabile ne se returnează 8. Nu se primesc materiale aflate în manuscris 8. Autorii sunt rugați să folosească un limbaj decent și să evite pornografia, aluziile la persoane publice și orice fel elemente care nu a au de-a face cu o exprimare decentă REDACTORI : Mircea VASII Viorel - Vivi PINTEA Mihaela Aritina IONESCU Ana VASILE Paulian BUICESCU Maricela - Paraschiva BUICESCU Ştefania MARINEANU Cristina NĂLBITORU George MĂMULARU Elena MANDA Marie-Jeanne TALOȘ Tiberiu ZAMFIR Grig LUCESCU COPERTĂ : Constantin GEANTĂ TEHNOREDACTARE: Elena MANDA CORECTURĂ: FIECARE AUTOR RĂSPUNDE DE PROPIUL SĂU MATERIAL TELEFON REDACȚIE : 074077942 Adresă de email: mirajuloltului21@yahoo.com REVISTA APARE SEMESTRIAL ISSN ISSN-L

CU LUMINA SUFLETULUI Cu prilejul lansării de carte din xx septembrie, 2023, eveniment găzduit de Sala de marmură a Primăriei Municipiului Petroșan

Poezia și filosofia Poetul este un făuritor al cuvintelor. Îmbrăcat într-o haină ponosită, murdară de cerneală, lovește cu putere și dorință peste cuvintele ce se îndoaie sub greutatea condeiului. Poetul este melancolic, o chintesență profundă a lucrurilor și totuși neajutorat în fața filosofului. Asta spune Arthur Schopenhauer în lucrarea sa "Scrieri despre filozofie și religie". "Poetul aduce în față fantezie, imagini ale vieții, caractere și situații omenești, le pune pe toate acestea în mișcare și îl lasă pe fiecare să mediteze asupra lor atât cât îl duce mintea." Ideea lui Schopenhauer se rezumă la faptul că poeții oferă lucrurilor și cuvintelor nesemnificative o nuanță mai densă a existenței, insuflă viață. Este adevărat, noi ca poeți nu creăm din poezie filosofie, adăugăm note cantitative în lucrări, dar totuși oferim cititorului libertatea de a alege și de a interpreta. Dacă creăm poezii triste, despre singurătate și durere, oferim cititorului posibilitate să se regăsească în acea singurătate, să plutească adânc în trecut. Filosofia nu face acest lucru, nu permite ctitorului să viseze cu ochii deschiși. Ea impune viziunea asupra lumii, aduce schimbarea în scoarța subțire a creierului, lovind ușor. Provoacă acutizarea celulelor nervoase ce se află în impas cu noua claritate, cu atâtea întrebări care necesită răspuns: "Opera filozofului vrea, dimpotrivă, să-i răstoarne întregul mod de a gândi, îi cere să declare tot ceea ce a învățat și a crezut până acum în domeniul respectiv drept greșit, timpul și osteneala drept irosite și s-o ia de la capăt: cel mult păstrează ceva moloz de la un înaintaș pentru a-și construi din el fundamentul.". De aceea opera filozofului îl îndeamnă pe cititor să creeze ceva nou, să calce pe un pământ în formare, cu riscul că se va cufunda până la genunchi. Filosofia este un proces al facerii, se rupe o coastă din ideile deja existente, născând una nouă. Poetul însă creează un pământ solid, pe care cititorul calcă fără frică. El oferă deja o idee în chip cioplit pe care cititorul o privește din diferite unghiuri, analizându-și durerile lăuntrice. *** Însoțită de Lumina sufletului, vă transmit mesajul meu de prețuire și admirație, pentru tot ceea ce faceți și dăruiți! Ca om, care iubește cuvântul și lumina, pot să vă spun că există mulți oameni cu sufletele sensibile care își expun în versuri trăiri, iubiri, dureri, fără a se teme de judecata cititorilor! Aceștia poartă în ei ceva din tainele luminii dăruite de Dumnezeu, de fiecare dată îmbrăcate în altă haină de sărbătoare. Niște oameni cu siguranță aleşi, mânați de o sete lăuntrică de a desluşi Calea, pătrunși de dorinţa de viaţă, de iubire, de tot ce înseamnă cunoaştere, adevăr și dăruire. Au în ei o armonie specială a sufletului, dincolo de limitele înţelegerii. De la ei, împrumutăm ceva din puterea de a vedea cununa lumii. Cu ei, ții Pământul în palmă, ca pe un măr de aur. Cu ei privești dincolo de orizont. În universul lor, descoperi cât de fascinantă este viața, pătrunși fiind de spiritul primei rostiri şi de sublimul adevărului. Așa vă văd eu pe dumneavoastră, Iubitori și Creatori de versuri – care faceți din scriere – o Artă! Sunteți OAMENI CU SUFLETELE DESCHISE! Cu siguranță nu întâmplător ați poposit aici, pe aceste meleaguri atât de dragi sufletului meu, făcând din această venire, un moment atât de special. Doresc să știți că ocupați un loc special în inima mea, admirându-vă creațiile, pe care le cunosc din postările pe care le face-ți pe grupul meu de poezie ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE”, cât și din materialele publicate în revista tipărită a acestui grup. Ceea ce faceți dumneavoastră prin crearea de versuri, este un lucru foarte special. Conectați starea de grație a luminii la adevărul personal al fiecăruia, parte din Adevărul Divin, apoi emoția trăită, o treceți prin filtrul rațiunii, al inimii, al bucuriei și o transmiteți mai departe. Realizați o muzică stranie, care ne invită la contemplare, într-un echilibru tacit, într-un joc subtil de lumini… Personalitatea fiecăruia dintre dumnea-voastră poartă amprenta propriului suflet, a Codului Divin cu care ați fost dăruiți, prin care depuneți mărturie la ceea ce receptați din Marea Creație, pe care o treceți prin filtrul trăirii, al emoției pure, redând apoi precum o poveste, aici în Grădina Maicii Sfinte, pentru noi și pentru cei ce vor veni. Povestea legăturii cu Poezia pe care o scrieți a început ca o datorie a dvs. de buni români, ce în momente importante pentru Țară, aveți ceva de spus și de oferit. Da, Divinitatea vorbește prin noi, cei care avem rădăcinile aici! În volumele acestor autoare, cei care le veți achiziționa și citi, veți descoperi pasaje super-be în care sunt descrise fără nici un fel de reținere, emoțiile, trăirile, bucuria dar și suferința sufletelor lor. Mintea vizionară a creatorului de versuri și nu numai, așteaptă cel mai potrivit moment și într-o rezonanță cosmică cu Cerul și Pământul, vocea sa lăuntrică prinde aripi prin relatarea asumată a clipei, muzicalitatea ei se eliberează, iar Lucrarea respiră, devine vie. Poetul, prin creația sa, devine interfața dintre noi și Divin, proiectând lăuntric modul său personal de a percepe lumea. Volumul de poezii, precum o carte de vizită, în zile noastre nu mai are acea valoare pe care o avea cândva, oamenii preferând să citească totul online. Doar cei ca noi (mai în vârstă) păstrează nostalgia vremurilor în care, țineam în mână o carte citind-o captivați de cele relatate între paginile ei. Rezonanța Poeziei, bucuria realizării cărții, așa cum își dorește autorul, m-au determinat să pun bazele unei Edituri prin care să ajut, mai ales, autorii începători, să își realizeze visul de a avea un volum personal. Astăzi, ați venit aici, împreună, în miezul acestui filon de poezie, care poartă înlăuntrul său trăirile sufletelor oamenilor care le scriu, văzute sau nevăzute, dar cu siguranță văzute de dumneavoastră cei prezenți. Versul ne învață pe noi privitorii, să citim lumea prin ochiul autorului care surprinde misterul, unicitatea și libertatea spiritului, într-o alchimie dintre realitate și spectacol, care vibrează pe o strună ce mângâie sufletul. Astfel de autori ne pun în mâini volume prin care Lumina, în această Țară binecu-vântată de Dumnezeu, cade peste toate lucrurile, apoi o dirijează lăuntric spre noi, înălțându-ne. Oferiți hrană vie sufletului, cu valențe estetice și axiologice, într-o coparticipare și deschidere spre dimensiunea sacră a existenței. Faceți invizibilul vizibil și realizați ceea ce eu consider, ca scriitor, O Poezie Vizuală sau de ce nu Trăiristică, despre viață, iubire, speranță, dezamăgiri, du-rere...etc! La porțile dimineții, în Raiul de acasă, cu fiecare răsărit, românul așteaptă un suflu nou, un zvon de viață, într-o Cumințenie a inimii, într-o cântare murmurată cu smerenie, răbdare și nădejde, în fața cărora ți se taie respirația iar cuvintele își găsesc rostul făcându-te să te bucuri într-o mare pace simțind că ești Român! Aici, vocile dumnevoastră interioare se contopesc cu Spiritul Pământului, cu filonul cărbunelui, cu Decebal și Eminescu, în această temporalitate relativă, în care captați secunda de viață, depunând mărturie fragmentului de timp, care nu se întoarce niciodată. O formă de cunoaștere care îmbină lumea reală cu cea a percepțiilor și a dorințelor, care oferă șansa de a dăinui, prin perspectiva inedită a clipei. Atâta liniște și pace dăruiți, precum niște Apostoli ai Luminii, pe plaiuri românești! Cu gândul și cu inima vă sunt alături, felicitând autorii, cărora le doresc să aibă, în continuare, cât mai multe lansări personale și de grup, care să le încununeze și să le bucure viața și sufletele! Cu prețuire, Kessy-Ellys Nycollas

GABRIEL VĂLEANU - METAMORFOZELE SUFLETULUI

CÂND TE CAUTI PRINTRE ANI Volumul de versuri Metamorfozele sufletului, semnat de Gabriel Văleanu, se vrea a fi un volum de eliberare atât trupească cât și sufletească, împovărat fiind de un trecut care a amprentat viața autorului. De foarte multe ori, în diverse situații simte în preajma sa pe Dumnezeu: Simțeam, că Dumnezeu e aproape,/ Căci mă ardeau pe frunte rugi,/ Se deschise-se cerul plin cu stele/ Și pentru regi și pentru slugi. ( CĂLĂTOR PRIN TIMPURI). Simte adeseori cum pași lui se amestecă cu pași acelora care, crezându-se sfinți, întinează cu ură și falsitate, pământul pe care îl calcă: Pășesc pe drum, printre atâția sfinți ai zilei,/ Ce rugăciuni și închinăciune, se laudă că fac,/ Ce-n fiecare săptămână / Se spovedesc și cred că sunt atâta de curați. Pășesc pe drum și-mi duc prin pași, /Miraculoasele păcate, ce-s dorințe,/ Iar, dacă alții mă găsesc păgân / Eu port pe Dumnezeu prin a mea știință.( ...PRINTRE ATÂȚIA SFINȚI AI ZILEI) Versurile scot la iveală o revoltă interioară continuă.: Aruncă imbecilii cu pietre către tine,/ Ți-ar sparge, chiar și gândul de-ar putea! / Da în carcasa lor, ce-i din burduf de câine/ N-au cum concepe și nici cum sesiza! Pentru autor, scrisul devine pe zi ce trece, un act tot mai responsabil prin care își justifică trăirile, neliniștile, stările de bine și împlinire sau starea de regret și amăgire. Poți scrie ca o eliberare a propriilor gânduri sau atunci când începi să te descoperi pe tine și vrei să devii pur, vibrant, vorbind despre trăirile tale lăuntrice, despre ceva ce ți-a marcat viața astfel transformân-du-te, aproape pe nebăgare de seamă, într-un critic personal ajutându-te să devii un suflet înălțător. Poți scrie ca un afront, găsind neîncetat motive. Ce am observat eu personal, citind ne numărați autori contemporani, este faptul că, la o anumită vârstă, când gura încetează să mai clevetească, mintea erupe zăgazurile impuse de societate, iar mâna începe să aștearnă pe coala albă a veșniciei, gândurile prăfuite care zac în lada de zestre a sufletului. Poate că asemenea scriitorului, criticului literar, eseistului, esteticianul TITU MAIORESCU care spunea că ,,Tinerețea e întotdeauna o enigmă, viața matură e dezlegarea enigmei”, după cea de a doua tinerețe, începem să vedem în interiorul nostru anumite trăiri pe care vrem să le lăsăm scrise, gândindu-ne că le vor fi de folos generațiilor care vin din urmă. Toate scrierile autorului nostru, Gabriel Văleanu, îl fac să înțeleagă mai bine lumea și să facă puțină ordine în relația cu destinul său. Versurile, în esența lor, indiferent de forma în care sunt scrise, reprezintă o artă care încearcă să imortalizeze gândirea umană care se află într-o continuă și neobosită mișcare. Noi toți, de-a lungul vieții, am iubit. Desigur că am făcut-o fiecare în felul nostru dar nici unul nu cred că a fost ocolit de acest sentiment înălțător și nimeni nu va fi nici în generațiile care vor urma. Conținutul acestui volum are multe în comun cu stările de spirit ale autorului. Nimic de zis. Autorul crește și se dezvoltă de la un volum la altul surprinzând plăcut cititorul prin realizarea de ,,tablouri sensibile”, condus de dorința de ași vedea cărțile luminând printre celelalte valori ale bibliote-cilor. Versurile sale se doresc a fi o delicatesă printre multele elucubrații apărute ca să epateze. Kessy- Elly Nycollas

AURICA BURTESCU - POVESTIRI DIN TRECUT

PRINTRE GÂNDURI ȘI AMINTIRI... Citindu-l pe autorul acestui volum, Aurică Burtescu, am ajuns la concluzia că cea mai mare îndatorire a omului este aceea de a ajunge să conștientizeze originile sale divine, ca fiind unicul, singurul, incontesta-bilul adevăr pe care fiecare dintre noi ar fi bine să îl cunoaștem. Pentru a-l descoperi nu avem nevoie de o cale anume. Tot ceea ce ne trebuie este a ne dori. Puterea de a crea, de a face să ia naștere prin slovele scrise, universuri relatate din propriile noastre trăiri. Eu consider că am fost binecuvântată de Dumnezeu atunci când mi s-a ivit oportunitatea de a cunoaște un asemenea om care, deși la o vârstă memorabilă, nu încetează nici o clipa să depună efortul de a evolua spiritual. Consider că nu este nici ușor, nici întâmplător, apartiția celui de al doilea volum de proză scurtă, stil foileton, al autorului Aurică Burtescu, în aceste vremuri nu tocmai bune pentru întreaga omenire, în care noi toți ar trebui să ne apropiem mai mult de semenii noștri, de sufletele lor, de Dumnezeu. Și în acest volum, ca de altfel și în primul, intitulat URMELE TRECUTULUI, autorul ne surprinde cu povestiri diverse, amintiri din întreaga sa viață, trăită demn chiar și atunci când aceasta i-a zâmbit înșelător. Confesională, intimă, această destăinuire ne prezintă predispoziția autorului ca stare de spirit manifestată continuu, inducându-ne ideea unor gânduri îmbinate cu propriile sale trăiri din care reies doar temerile zădărnicite ale faptelor oamenilor care prin ură și invidie prisosită și întâlnită la tot pasul i se impotrivesc. La un moment dat apărarea demnității îi devine țelul vieți. Ca și primul volum și acesta este dedicat ,,Regretatei sale soții Marcela Burtescu” pentru care simte ,,aceleași dureri și același dor”. Prin scrierile sale, autorul pare că se zbate pentru a ieși din vălul plumburiu al trecutului și trăirilor dureroase, ca mai apoi să se poată înălța spre universul senin, albastru, al infinitului, simțind un sentiment al puterii, aflându-se la ultima stație a evenimentelor petrecute, lăsând în urmă tot ceea ce a fost tenebros în experiențele anterioare, pășind către un nou început și încercând să se bucure pe ascuns de frumusețea lucrurilor profunde, dătătoare de bucurii, nefiind nimic ciudat în povestirile relatate prin care ne arată împerfecțiunea lumii și nici în curajul cu care ne-a mărturisit propriile gânduri, într-un joc al cuvintelor, destinat celor care vor înțelege semnificația lor, căci noi oamenii suntem meniți să rătăcim mereu prin ,,nimburi stinghere” așa cum de altfel noi oamenii avem tendința ,,de a merge spre nicăieri și a ne întoarce nicăieri” uitând să ne gândim dacă suntem pregătiți atunci când va veni clipa. Deja-vu-ul regăsirii ,,într-un trecut ce ne-a fost viitor” cred că este întrebarea existențială a oricărui om, condeier, așa cum este distinsul autor, întrebare care izvorăște doar din înțelepciunea și trăirea profundă, conștientă, a celui care are harul de a zămisli tablouri scriitoricești ale evenimentelor zilnice, pentru eternitate. Prin fuga de privirile oamenilor, redând în scris tot ceea ce îl frământă, reprezintă calea spre autovindecare sufletească, care, paradoxal poate fi o ultimă alternativă dar nu după ce ,,o lacrimă din cer îi va mângâia obrazul obosit”, simțită ca și mângâiere a unei mâin divine. Pentru autor, autovindecarea apare atunci când mângâierile celor dragi au dispărut brusc, dar, cum totul se manifestă într-o formă ciclică, ,,toamna se întoarce, ca “un ultim zâmbet”, ca o ,,aromă a iubirii” , în care ,,zările sunt atât de efemere ca şi trăirile” neaşteptate. În înceheiere pot spune că acest volum reprezintă o nouă carte de vizită în care, cei care vor dori, vor reuși să îl descopere pe Dl. Aurică Burtescu nu doar prin prisma evenimentelor relatate ci și a aspirațiilor și năzuințelor trăite. Aşadar, dragi prieteni, vă invit la lectură, garantându-vă că la finalul parcurgerii acestei cărţi veţi fi mai bogaţi şi mai plini de spe-ranţă într-un mai bine dorit pe întreaga planetă. Kesy-Ellys Nycollas