Revista LUCEAFĂRUL DIN VALE - Anul 6, Nr.5 / 2023

OCROTEȘTE DOAMNE, FAMILIILE ROMÂNILOR! Familia este și rămâne celula de bază a societății, locul unde Dumnezeu a binecuvântat legătura dintre un bărbat și o femeie, unde își cresc copiii în iubire și credință. Este bine cunoscut că omul, în viața de pe pământ, trece prin trei momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea, care au o legătură deosebită cu viața lui religioasă, iar primele două sunt considerate Sfinte Taine, pe care românul le trăiește cu mare sfințenie, ca de altfel toate sărbătorile creștine. Românul îl aduce în casa lui pe Dumnezeu, la loc de cinste. Am avut norocul să ne naștem într-un neam pentru care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Am fost binecuvântați cu Țară frumoasă, numită pe drept cuvânt Grădina Maicii Domnului. La noi, fiecare casă e o mică biserică, unde românii își cresc copiii în credința Lui Dumnezeu. Să-i mulţumim Creatorului că atunci când a împărţit Logosul primar, nouă românilor ne-a dăruit ceva mai mult decât altora. Ne-a dăruit o limbă frumoasă și generoasă din punct de vedere semantic, care rezonează magic și mistic cu sufletul românului, în care acesta și-a făcut-o loc de adăpost ființei sale. Limba unui popor este parte din Lumina Divină, iar Țara este icoana pe suflet a românului, pe care o poartă alături de Dumnezeu. La români întâlnim o smerenie teologică specială, respectând înaintașii, părinții și pe Dumnezeu. Familia e locul în care te simți protejat. Familia e locul în care ai încredere. Familia e acel loc în care știi că, orice s-ar întâmpla, totul va fi bine sub acoperământul Marii Sfinte. Acolo, în familia mea, am învățat eu iubirea necondiționată a bunicilor, a părinților… care mi-a marcat copilăria. Oameni ca stâlpii de sare, rostuind drumuri sub semnul suferinţei, într-o lume proprie cu speranţa în Dumnezeu. Aș vrea să vedeți în mine copila care a crescut aici, s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și viaţa în piept. Aici am descoperit: Satul cosmic / Cu Soarele lui / Unde creşte o lume / Ce-ncape într-un car / Într-un bărdac / Într-o lacrimă / De rouă. Românii sunt oameni răbdători și păstrători. Poartă în mâini candela veșniciei, încercând prin opere create de ei să iasă din timp. Doar aici Iubirea prinde rădăcini şi dă roade, în credinţa care nu se vinde, nici nu se cumpără, ci doar se dăruiește. Dumnezeu trece prin istoria fiecăruia, prin familia fiecăruia, prin inima fiecăruia. Ne îndeamnă să ne iubim ca frații și să trăim simplu și autentic, în iubirea reflectată prin gesturi și fapte, pe care s-o transmitem și copiilor. Trăim într-o țară primitoare care te așează la masă de oriunde ai veni. Să ne păstrăm rădăcinile puternice și sănătoase, iar memoria să ne fie mereu trează. Dintotdeauna românul şi-a iubit familia, şi-a iubit neamul şi patria, pământul unde au trăit şi în care și-a îngropat strămoșii, locul unde a copilărit în dragostea necondiționată a familiei creștine, cu poveștile spuse la gura apelor, la gura sobei. Suntem o ţară presărată cu o mulţime de locuri cu frumuseţi rare, încărcate de istorie şi de mister, unde s-au înălţat biserici şi mănăstiri frumoase spre slava lui Dumnezeu, unde te poți regăsi în liniștea slujbei de duminică sau de sărbătoare. Românul e fericit când Dumnezeu face parte din inima sa, în casa lui El face pod din cuvinte spre Dumnezeu, într-o Cumințenie a inimii. Doar educându-ți copiii în familia ta, prin limba ta, aici, în leagănul copilăriei, putem spune lumii cine am fost, cine suntem, lăsând-o moștenire nepoților noștri, spre a ni se cunoaște istoria și zestrea de gânduri, de fapte și idei, ce vin de-a lungul mileniilor existenței acestui neam! Aici românul trăiește în balade și în doine o Mare Amiază, în care se leapădă de umbre. El face pod din cuvinte spre Dumnezeu, într-o Cumințenie a inimii, într-o cântare murmurată cu smerenie și răbdare. Doar aici, în limba ta, poți râde, poți plânge și visa, doar aici pe pământul tău, morții pot învia la venirea Mântuitorului. Doar prin limba ta, aici, în leagănul copilăriei, putem spune lumii cine am fost, cine suntem, lăsând-o moștenire nepoților noștri, spre a ni se cunoaște istoria și zestrea de gânduri, de fapte și idei, ce vin de-a lungul mileniilor existenței acestui neam. . Românii sunt oameni inimoşi şi credincioşi. Cu demnitate își câștigă pâinea cea de toate zilele și o împart cu păsările cerului, dar și cu dușmanul. Pentru români, un ochi plânge altul râde, oscilând între stări de spirit antagonice, des întâlnite în ritualuri populare, nunți, colinde sau priveghi, între singurătate și speranță, oscilând ca un pendul cosmic până îşi găsesc stabilitatea, nemurirea, în stări de energie potenţială minimă. Iubirea la români devine religie și ea vine de la Dumnezeu. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. De atunci poporul român este unul și același cu satul lui, cu țarina, cu credința lui. AURELIA RÎNJEA