GABRIEL VĂLEANU - METAMORFOZELE SUFLETULUI

CÂND TE CAUTI PRINTRE ANI Volumul de versuri Metamorfozele sufletului, semnat de Gabriel Văleanu, se vrea a fi un volum de eliberare atât trupească cât și sufletească, împovărat fiind de un trecut care a amprentat viața autorului. De foarte multe ori, în diverse situații simte în preajma sa pe Dumnezeu: Simțeam, că Dumnezeu e aproape,/ Căci mă ardeau pe frunte rugi,/ Se deschise-se cerul plin cu stele/ Și pentru regi și pentru slugi. ( CĂLĂTOR PRIN TIMPURI). Simte adeseori cum pași lui se amestecă cu pași acelora care, crezându-se sfinți, întinează cu ură și falsitate, pământul pe care îl calcă: Pășesc pe drum, printre atâția sfinți ai zilei,/ Ce rugăciuni și închinăciune, se laudă că fac,/ Ce-n fiecare săptămână / Se spovedesc și cred că sunt atâta de curați. Pășesc pe drum și-mi duc prin pași, /Miraculoasele păcate, ce-s dorințe,/ Iar, dacă alții mă găsesc păgân / Eu port pe Dumnezeu prin a mea știință.( ...PRINTRE ATÂȚIA SFINȚI AI ZILEI) Versurile scot la iveală o revoltă interioară continuă.: Aruncă imbecilii cu pietre către tine,/ Ți-ar sparge, chiar și gândul de-ar putea! / Da în carcasa lor, ce-i din burduf de câine/ N-au cum concepe și nici cum sesiza! Pentru autor, scrisul devine pe zi ce trece, un act tot mai responsabil prin care își justifică trăirile, neliniștile, stările de bine și împlinire sau starea de regret și amăgire. Poți scrie ca o eliberare a propriilor gânduri sau atunci când începi să te descoperi pe tine și vrei să devii pur, vibrant, vorbind despre trăirile tale lăuntrice, despre ceva ce ți-a marcat viața astfel transformân-du-te, aproape pe nebăgare de seamă, într-un critic personal ajutându-te să devii un suflet înălțător. Poți scrie ca un afront, găsind neîncetat motive. Ce am observat eu personal, citind ne numărați autori contemporani, este faptul că, la o anumită vârstă, când gura încetează să mai clevetească, mintea erupe zăgazurile impuse de societate, iar mâna începe să aștearnă pe coala albă a veșniciei, gândurile prăfuite care zac în lada de zestre a sufletului. Poate că asemenea scriitorului, criticului literar, eseistului, esteticianul TITU MAIORESCU care spunea că ,,Tinerețea e întotdeauna o enigmă, viața matură e dezlegarea enigmei”, după cea de a doua tinerețe, începem să vedem în interiorul nostru anumite trăiri pe care vrem să le lăsăm scrise, gândindu-ne că le vor fi de folos generațiilor care vin din urmă. Toate scrierile autorului nostru, Gabriel Văleanu, îl fac să înțeleagă mai bine lumea și să facă puțină ordine în relația cu destinul său. Versurile, în esența lor, indiferent de forma în care sunt scrise, reprezintă o artă care încearcă să imortalizeze gândirea umană care se află într-o continuă și neobosită mișcare. Noi toți, de-a lungul vieții, am iubit. Desigur că am făcut-o fiecare în felul nostru dar nici unul nu cred că a fost ocolit de acest sentiment înălțător și nimeni nu va fi nici în generațiile care vor urma. Conținutul acestui volum are multe în comun cu stările de spirit ale autorului. Nimic de zis. Autorul crește și se dezvoltă de la un volum la altul surprinzând plăcut cititorul prin realizarea de ,,tablouri sensibile”, condus de dorința de ași vedea cărțile luminând printre celelalte valori ale bibliote-cilor. Versurile sale se doresc a fi o delicatesă printre multele elucubrații apărute ca să epateze. Kessy- Elly Nycollas