COLUMNA IUBIRILOR ETERNE

TIMPUL IUBIRII Timpul are răbdarea lui, nu te așteaptă. Există o clipă a absenţei, pe care abia o sesizăm, chiar dacă ea doare. Drumurile duc spre un tărâm straniu, al semnificaţiilor, scăldat în cea mai pură mare, cea a fiinţării, în care el, Timpul, rămâne prietenul, stăpânul, slujitorul sau profetul, aşezat pe celălalt taler al balanţei, de unde legăm fiecare prezenţă de altele, iar lotcile clipei ni se oferă pentru mereu alte călătorii spre inima existenţei. Un privilegiu cu riscurile, misiunea, dreptul şi datoria nescrisă, care nu anulează marele adevăr, într-o deschidere cosmică spre marele dat al omului, rostit de la începuturile lumii, acela de A FI. Lumina copacului ne ajută să vedem roadele care ne luminează din interior, ele putând îmbogăţi şi sferele universului. În fiecare om, un izvor de inocenţă, plin de puteri, aşteaptă să armonizeze această lume cu iluminările exterioare pentru revelarea adevăratei identităţi. Optând pentru libertatea lăuntrică, pentru dreapta cumpănă pe care spiritul eliberat de constrângeri o ţine deasupra tuturor lucrurilor, pentru nevoia ca raţiunea să vegheze fără contenire asupra celor efemere cât şi asupra celor eterne, în durata unei clipe, într-o Lumină absolută, Timpul capătă valoare. O sămânţă aruncată în pământul viitorului, credinţa în om, în valorile fundamentale, în spiritul care înfrânge vremelnicia, în favoarea roadelor de aur ale conştiinţei. O lecţie care se învaţă din mers, dând Timpului valoare, spre a te şti şi simţi OM. Învață să-l investești în tine! Timpul este un barometru al iubiri de sine, de creație, de Dumnezeu. Fii conștient de valoarea lui, nu îl lasă să-ți curgă printre degete. Învață să folosești timpul, nu-l lăsa să se folosească de tine… Cu fiecare experienţă trăită, viaţa devine un vis împlinit, o realitate complexă, în care timpul depune mărturie la răscrucea căutărilor de sine, într-un joc afirmativ, într-o deschidere către perenitate. Viaţa se măsoară în gânduri curate şi în acte de creaţie. Libertatea unei femei însă se măsoară în singurătate, în frumuseţe şi în bogăţia ei spirituală. O dimensiune ontică din ce în ce mai amplă, care certifică pământul roditor din care îmi hrănesc visele, îmi cresc poemele şi îmi înţeleg menirea. Timpul circular mă face de fiecare dată să revin la rampa de lansare pentru a-mi redefini traiectoria care are de fiecare dată un punct fix: Creatorul. Iubirea Lui rămâne duh de foc ce îl face pe om să năzuiască pururi spre lumină. O meditaţie existenţială care îl înalţă făcându-l mai bun! Pacea Iubirii este Pacea Luminii coborâte în Inima fiecăruia. E vremea ca acest TIMP AL IUBIRII să se manifeste, o nevoie acută pentru a stabili sau restabili speranța și armonia în toate ce suntem! Găsește-ți echilibrul în lumea asta și Iubește! Iubind, rezidim Lumea și ajungem la Dumnezeu!