KESSY-ELLYS NYCOLLAS - MAI SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI

FII IUBIRE Cartea „MAI SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI”, a scriitoarei Kessy Ellys Nycollas, Editura LUCVAL&KEN-Petroșani 2021, ne invită într-o lume onirică, a intuiției și a percepțiilor înalte. „… sufletele își vorbesc mai presus de cuvinte! Când tăcerile dor, gândurile scriu”. Frumos mod de a ne introduce în atmosfera cărții, dar când „simt pe umeri mâinile lui Dumnezeu, iar în urechi o voce care îmi șoptește”, (Un moment de impas!), ne spune autoarea, atunci continuă să scrie. Sentimentul că-ți lipsesc bucăți din suflet, lăsate altora cu voie sau fără voie, că bucăți de suflet ce nu-ți aparțin te locuiesc, este un sentiment straniu, dar real, pe care doar cei care investesc în alții îl au. O dorință ascunsă de reîntregire te macină lăuntric, până când mintea ți se luminează și-ți chemi sufletul înapoi. Atunci începe lupta dintre minte și suflet. O luptă cu care ne confruntăm cu siguranță fiecare dintre noi. Adevărul este că Dumnezeu îți trimite cu rost persoana potrivită la momentul oportun, fie să înveți o lecție, fie să te ajute într-un anumit context. Sincronicități neînțelese, dirijate de sus, care ne surprind și ne ajută să evoluăm. Unele suflete au un loc special în viața noastră, definitoriu, rămânând „conectate telepatic” (Mai spune-mi că mă iubești), de la început până la sfârșit. O poveste de viață adevărată, visată și dorită, în care „Dumnezeu are în toate un timp al lui” (Un telefon neașteptat). Suntem făcuți din iubire, avem nevoie de beneficitatea ei, chiar dacă uneori fugim de ea, din teamă sau din rațiuni neînțelese. În dragoste ne spune autoarea „păstrezi în tine o părticică din sufletul omului iubit”, Persoana iubită este pentru ea totul: „rai”, „iad”, „lumină”, „iubire”, „acasă” (Vizita). Autoarea, ceea ce trăiește,transpune în scris, convinsă fiind că iubirea este soarele din suflet. Se simte „prințesă exilată, condamnată pentru o iubire imposibilă!” ... „pe o insulă, departe de lumea rea” (O corabie...). Într-o scriere cursivă, muzicală de multe ori, asemănându-se cu versurile, ne redă trăirile onirice, în spații de dimensiuni intangibile. Suflete „împovărate de iubiri nemuritoare” (Încă o zi tulburată de un vis cu tine!), „Iubindu-te pe tine, iubești scânteia de dumnezeire din tine”. …. „Într-o regăsire a sufletelor” (Te iubesc și atât!). Se simte o „piesă de puzzle ce-și căuta locul”, un loc incert și greu de găsit în multitudinea de „tablouri de viață” (Scrisoare imaginară). Uneori se întreabă: „A venit timpul să îmi ascult sufletul?”... (Trăiesc din amintiri). „Îmbrățișările lungi vindecă rănile adânci” (Puterea îmbrățișărilor tale). „Eu nu vroiam să rămân legată, prizonieră în povestea noastră”... „Am învățat să mă iubesc eu pe mine și să nu mai aștept iubirea din exterior”… (M-ai iubit… dar nu ai știut să mă păstrezi…!). Confesiune și înțelepciune, emoții care te pătrund. Modalitatea de adresare este deseori directă, pertinentă și înțeleaptă: „Fii prezent în viața ei, cucerește-o în fiecare zi, nu înceta acest proces de cucerire nici măcar atunci când este a ta. Nu face imprudența să confunzi căsătoria cu înmatricularea unei mașini”... „Nu sta indiferent în viața ei. Iubește-o, prețuiește-o, respect-o și vorbește-i calm, frumos, cu dragoste”,... sau „Când ești capabil să faci o femeie să cunoască fericirea, va fi în stare să creeze pentru tine un Rai”… și frumos spune despre sufletul femeii: „sufletul ei, încă de copil, păstrat cu grijă în căsuța inimii” (Pentru tine, Generale!) Libertatea e mai presus de orice, îi respecți libertatea celui pe care-l iubești, pentru că numai libere două păsări pot zbura împreună. Cartea se termină printr-o rugăciune de iertare adresată sufletului ei, singura entitate divină din noi, o rugăciune de dezlegare de tot ce nu a rezonat cu ea și de care s-a legat, concluzia fiind fermă: Mă iert, mă iubesc, mă accept și mă onorez, exact așa cum sunt! Kessy Ellys Nycollas, prin cartea sa ne arată că se poate trăi frumos, iubind și dăruind, că trebuie să intrăm în viețile celorlalți cu sufletul. Dacă vezi divinul din celălalt, iubirea este deplină! Iubirea adevărată oferă motive de rămâne în fiecare zi împreună, în lumea asta și în viitoarele. Când te lași pe mâna lui Dumnezeu, vezi miracolul. Fericirea trebuie s-o cauți lăuntric! A iubi înseamnă a ierta și a dărui. Înseamnă bucurie împărtășită într-un joc al mulțumirii și al recunoștinței. În iubire realizezi un echilibru stabil între minte și inimă. Putem evolua împreună numai în iubirea lui Dumnezeu. Iubirea este lecția pentru care am venit pe Pământ s-o învățăm. Un „te iubesc" spus azi, face mai mult decât întreaga lume de mâine. Ființa divină din noi, doar iubește! Frumoasă călătorie în templul inimii ne oferă autoarea! Ea dăruiește din ceea ce EA este, din ceea ce a trăit, într-o confesiune profundă cu ea, cu cei de lângă ea și cu cerul! Mulțumim pentru această minunată terapie a sufletului, dorim viață lungă cărții prin cititorii săi și așteptăm următoarele apariții editoriale! AURELIA RÎNJEA